O intrebare ce apare destul de des, cel putin in mintea celor ce urmaresc asiduu primul job.
E bine de stiut ca fiecare dintre cele 2 optiuni are avantaje, precum si dezavantaje. Asa cum era si normal, cele din urma sunt mai numeroase.
Voi incerca in cele ce urmeaza, sa prezint, cat mai subiectiv posibil cateva dintre trasaturile fiecarei alegeri (da, am scris intentionat „subiectiv”).
Maretele internationale vor arata intotdeauna „mai bine” intr-un C.V., ba mai mult, am observat cum numele unor companii de gen provoaca ridicarea brusca a spancenelor, aparitia entuziasmului, si alte reactii asemanatoare.
Spre deosebire, despre majoritatea companiilor romanesti, vei fi intrebat: „care e principalul domeniu de activitate al acestei firme?”. Poate vei reusi sa impresionezi destul de mult prin prezentarea unor foarte importante proiecte conduse de firma, sau prin mentionarea catorva clienti internationali, insa e foarte putin probabil sa atingi acceasi coarda.
Urmatorul lucru pe lista de dezbateri.... „asezarea geografica”. Multe internationale au un renume de respectat, asa ca le vei vedea in cele mai business cartiere sau locatii. Bucurestiul ofera multe de acest gen, cum ar fi Pta. Charles de Gaulle (unde se afla sediul unui importante retele de telefonie mobila), sau mult cunoscuta si renumita Pipera. Desi aici vei putea intalni si companii romanesti (foarte putine la numar, si cu cifre de afaceri uimitoare) majoritatea firmelor romanesti aleg cartiere mai mult sau mai putin obscure, sau „apartamente” in zone ultra centrale (ce-i drept).
Un alt lucru important este sistemul de salarizare. Din pacate, lucrurile stau destul de prost in ambele sectoare. Desi, aparent, internationalele se bazeaza pe un sistem bine definit, implementat in toate reprezentantele, sistemul da gres cand vine vorba de Romania. De ce? Pentru ca suntem romani, iar mandria ne va impinge intotdeauna sa luam ceva bun, si sa il prelucram noi astfel incat sa devina „mai bun”. Astfel, renumitele evaluari semestriale sunt mai mult decat subiective, si privesc mai mult modul in care ai stiut sa pupi in fund decat performantele tale.
Lucrurile stau si mai prost in firmele romanesti, in care acest sistem de evaluari fie nu exista, fie este facut de ochii soacrei, pentru a da angajatului senzatia ca este suspus unei judecate corecte. Aici, salarizarea si bonificatia se fac dupa cheful conducatorilor, iar daca vreodata apar intrebari, vor aparea inevitabil si raspunsuri de genul: „salariile din compania noastra sunt la nivelul pietei, ba chiar putin mai bine...”(siiiiiiiiigur ca da, iar marmota isi cauta o vena buna!).
In cele din urma, un alt lucru important este relatia pe care o ai cu mai marii, precum si cu minunatii colegi de munca. Astfel, in majoritatea internationalelor se spune: „dorim ca angajatii nostri sa se simta bine”. Relatiile de prietenie iti dau bataie de cap. Daca iti vezi de treaba ta, „esti insociabil, domnule!”, iar daca legi o mica prietenie cu unii dintre colegi, „ai grija, astfel de prietenii nu sunt bine vazute in compania noastra”. In ceea ce priveste departamentele „suport”, gen H.r., Financiar, acestea iti vor zambi cu cea mai mare placere, insa ti-o vor trage cu fiecare ocazie posibila. Cateva exemple de acest gen: neinformarea asupra faptului ca tocmai ai semnat un contract de munca pe perioada determinata(si afla asta abia cu o luna inainte sa expire contractul), mentionarea in cartea de munca a unui alt post decat acela pe care il ocupi (gen receptionista, in loc de asistenta management, pozitii total diferite, insa „ne pare rau, nu se poate modifica retroactiv. De ce nu ai spus mai devreme...Pai, nu am stiut. Eeeeeee...Asta nu e vina mea. E treaba ta sa stii!), intarzieri in plata salariului marit (ce, ai avut evaluarea luna asta....imi pare rau, nu se poate acorda reatroactiv. Lasa, il iei marit de luna viitoare).
In „companiile” romanesti, aceste departamente, daca exista, sunt invizibile, iar daca nu, asta e domnule! Te vei confrunta insa cu problemele de personalitate ale sefului, care considera ca tu, de fapt esti sclavul de pe plantatia lui (Ai zis ceva, baiete???). Colegii de munca vor fi putin mai sinceri, in unele cazuri, sau mai meschini, in altele (iete, al dracu, vorbeste el repede cu sefu’...)
Ideea generala este ca ambele sisteme au hibe. Astfel, daca intr-o internationala risti sa devii doar „unul dintre cei multi” (ca doar nu toata lumea lucreaza la Google), munca la o companie romaneasca, va ramane mult timp de acum incolo doar munca „la patron”.
