Aseara, 11 Ianuarie 2007. Undeva in jur de ora 20:00 (cred). Ajung acasa, si pornesc minunatul aparat numit televizor. Ajung, intamplator pe Antena 1. Aici gasesc o imagine relativ cunoscuta... O doamna (foarte natural bronzata si ingrasata), privea cu emotie la un monitor ce prezenta imagini dintr-o camera alaturata. Acolo, sotul, vorbea de zor cu menajera. Inteleg repede ideea emisiunii: ceva gen Tradati in dragoste, numai ca aici se practica o alta idee furata (de la Pro Tv): Ispita. O donsoara, basarabeanca spune-se, pe nume de scena Ludmilla, il ispitea pe prea cinstitul sot. Acesta, dupa lupte interioare stoice de rezistenta, care au durat cca. 2 minute, cedeaza in fata "formelor ispititoare ale ispitei" (cel putin asa spunea comentariul de pe fundal). Pipaieli, pupaturi, schimb de lichide, etc.
Femeia, innebuneste brusc, intra buluc in camera cu pricina, si incepe sa imparta palme. Nimic nou. S-a mai vazut, s-a mai facut. Intra si moderatorul, cu 2-3 mascati langa el. Baietii, repede, sa-l tina pe vinovatul sot, ca nu cumva asta, intr-un acces de furie sa o spulbere pe doamna. Dar pe ea nu o tineau. Si ar fi trebuit.
In fine, ce a urmat e de imaginat. Injuraturi, beep-uri de cenzura, etc. Toate petrecute intr-o viluta cu iz de cort. Frumos, ce mai!!!
Iar la sfarsit, cireasa de pe tort, apare o donsoara' psiholog care interpreteaza problema. Frumusica, brunetica, aranjata, dar Doamneeeeeee....cat de prostuta! Mi-a placut in special discursul intonat.....izbitor de asemanator cu al Andreei Marin.
Concluzie...totul e bine cand se termina cu tine tavalindu-te de ras. E bine cand realizatorii de emisiuni au si imaginatie...
vineri, ianuarie 12, 2007
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
