De obicei nu-mi place sa postez in engleza.
dar articolul de mai jos e mult prea bun ca sa il pierd in contextul traducerii. Enjoy!
Agency bosses too old and change resistant, claims Sorrell
NEW YORK - WPP chief executive Sir Martin Sorrell claims that brands are not spending enough online because the people who run their agencies are too old and resistant to change.
Sorrell: WPP 'isn't an advertising business anymore'
Delivering the opening keynote session at ad:tech New York yesterday, Sorrell criticised brands for investing an average of just 13 per cent of their marketing budget online despite the rapid increase in digital media consumption.
The boss of WPP, parent of OgilvyOne and Wunderman, claimed that brands are being preventing from spending online due to a lack of understanding on behalf of the agencies handling their media budgets.
"The people who run agencies tend to be of an older vintage - to put it politely," said Sorrell. "They tend to be resistant to change and want to spend the last three to four years of their careers travelling around the world rather than dealing with fundamental strategic issues on a daily basis."
Digital media already accounts for 25 per cent of WPP's $14 billion revenues, but Sorrell claims this will increase significantly over the next five years. He estimates that brands will boost their online spend to upwards of 20 per cent of their media budgets by 2015.
Outlining WPP's five year plan, Sorrell said the company will be more focussed on developing Eastern markets, more involved in non-traditional media and more geared towards helping clients qualitatively justify their media spend.
"WPP's strategy can be summed up in one simple sentence: new markets, new media and consumer insight," he told ad:tech delegates.
Sorrell also claimed the shift from traditional to digital media will be helped by the fact that brands are becoming increasingly focussed on ROI.
"I have never seen clients more focused on cost than they are now," he said. "New media gives us a way to quantatively evaluate media in a way that we've never seen before."
Sorrell claimed that WPP is "certainly not an advertising agency any more" and insisted that "technology is at the centre" of its development. "The companies that win are those that innovate successfully," he said.
marţi, noiembrie 10, 2009
vineri, octombrie 09, 2009
Am xenoane baaaaaaaah!
Daca tot mi-a adus aminte Doru(tzu) de Agronomie, ma intrebam ce-am facut cu BECUL din camera...
Becul ala are o poveste speciala...Undeva pe la inceputul anului 4, dupa 3 ani de orbecaiala in camera cu peretii galbui, luminati de un bec chior de 100W, mi-am zis: nu mai suport. Si-am dat fuga la Domenii, ca Dioda inca mai era deschisa:
- Buna ziua
- Buna ziua. Cu ce va pot ajuta?
- Domnule, as vrea un bec de iluminare stradala, da sa aiba fasung normal, va rog, sa mi-l pot pune in camera
- Pai stiti ca becul de iluminare stradala are 250W nu?
- Pfuuuu'...e perfect
- Da da' consuma mult!
- Nu conteaza...Stau in camin, am pret fix pe luna.
- Am inteles. Dar sa stiti ca am totusi o solutie si mai buna...
- Da? ce anume?
Si omu' se duce in spate, vine cu o cutie, scoate de acolo cel mai urat bec vazut vreodata. Economic, de 80W, cu 4 tuburi luminoase, curbate. Arata ca o para pe steroizi...Zic totusi hai sa vad ce stie becu'. Omul il infileteaza in fasung, si-l aprinde. Io cu ochii in el, evident. Mare greseala. Mi-au trebuit cateva secunde ca sa ma obisnuiesc. Ce pot sa spun, era...superb...O lumina puteeeeeeeeeeernica, albaaaaaaaa...
Si-l iau. Ma duc in camera, il pun unde trebuie si plec.
Ma intorc seara. Intru...bezna... Pun geaca in cui, inchid usa, si ma pregatesc...Aprind becul: LUMINAAAAAA. Nu ma puteam uita la el. Da camera era cu totul altfel. Acum vedeam si cea mai mica scama de pe jos, si cea mai mica crapatura in var, si toate petele de pe oglinda, etc....
Si imi aprind o tigara si ma asez sa admir minunea. Si aud de afara: Ia uite bah, dementu ala si-a pus xenon in camera. Si ma buseste rasu...Ma duc afara, sa vad cum se vede... Si arata exact precum Xenon-ul...un alb bleu, fooooarte puternic.
Imi suna telefonul. Un vechi prieten:
- Hai sa ne vedem bah
- Pai hai pe la mine
- Pai nu mai stiu camera...
- Lasa ca o recunosti tu...
- Cum bah?
- Am xenoane baaaaaaaaah!
Becu l-am gasit intre timp. E la socri, il folosesc pe post de lampa de control...doar doar o fi nevoie sa faci din noapte zi...
Becul ala are o poveste speciala...Undeva pe la inceputul anului 4, dupa 3 ani de orbecaiala in camera cu peretii galbui, luminati de un bec chior de 100W, mi-am zis: nu mai suport. Si-am dat fuga la Domenii, ca Dioda inca mai era deschisa:
- Buna ziua
- Buna ziua. Cu ce va pot ajuta?
- Domnule, as vrea un bec de iluminare stradala, da sa aiba fasung normal, va rog, sa mi-l pot pune in camera
- Pai stiti ca becul de iluminare stradala are 250W nu?
- Pfuuuu'...e perfect
- Da da' consuma mult!
- Nu conteaza...Stau in camin, am pret fix pe luna.
- Am inteles. Dar sa stiti ca am totusi o solutie si mai buna...
- Da? ce anume?
Si omu' se duce in spate, vine cu o cutie, scoate de acolo cel mai urat bec vazut vreodata. Economic, de 80W, cu 4 tuburi luminoase, curbate. Arata ca o para pe steroizi...Zic totusi hai sa vad ce stie becu'. Omul il infileteaza in fasung, si-l aprinde. Io cu ochii in el, evident. Mare greseala. Mi-au trebuit cateva secunde ca sa ma obisnuiesc. Ce pot sa spun, era...superb...O lumina puteeeeeeeeeeernica, albaaaaaaaa...
Si-l iau. Ma duc in camera, il pun unde trebuie si plec.
Ma intorc seara. Intru...bezna... Pun geaca in cui, inchid usa, si ma pregatesc...Aprind becul: LUMINAAAAAA. Nu ma puteam uita la el. Da camera era cu totul altfel. Acum vedeam si cea mai mica scama de pe jos, si cea mai mica crapatura in var, si toate petele de pe oglinda, etc....
Si imi aprind o tigara si ma asez sa admir minunea. Si aud de afara: Ia uite bah, dementu ala si-a pus xenon in camera. Si ma buseste rasu...Ma duc afara, sa vad cum se vede... Si arata exact precum Xenon-ul...un alb bleu, fooooarte puternic.
Imi suna telefonul. Un vechi prieten:
- Hai sa ne vedem bah
- Pai hai pe la mine
- Pai nu mai stiu camera...
- Lasa ca o recunosti tu...
- Cum bah?
- Am xenoane baaaaaaaaah!
Becu l-am gasit intre timp. E la socri, il folosesc pe post de lampa de control...doar doar o fi nevoie sa faci din noapte zi...
Preconceptiile care te eticheteaza
Ca absolvent (proaspat nu mai sunt) de Biotehnologii, am stat (chiar bine as putea zice) in minunatul complex Agronomie. Fu fain. Facultatea aproape, chiar daca am vizitat-o doar prin anul I, 41 la 2 aruncaturi de bat, renumita locatie "la poarta" tot acolo, 105-u in spatele caminului, liniste, pomi, veverite (din alea pe bune, ba chiar si albe) pe langa geam, s.a.m.d.
Mi-a placut atat de mult, incat, in momentul in care a venit si sormea in Bucuresti, tot in scopuri facultative, i-am facut recomandarea sa stea tot acolo. Si sta. Ba chiar sta in acelasi camin.
Trecand pe acolo zilele trecute, aud o conversatie misto. O donsoara catre alta:
- Tu la ce facultate esti fata?
- La Biotehnologii
- Ce rahat de facultate e si asta fata? N-o sa ajungi nimic in viata...
- Ce ma? Da tu la ce facultate esti?
- Cum nu stii? Eu sunt la Imbunatatiri funciare, la specializarea ingineria mediului
-...
Moment in care m-a busit rasu'. Ce sa vezi, eu si nevasta-mea, 2 absolventi de Biotehnologii, lucram intr-o agentie de publicitate si intr-o banca. Si chiar pot sa spun ca facultatea aia m-a ajutat. M-a format sa gandesc tehnic si analitic, si sa pun degetul pe "piesa" cu problema.
Dar mi-a placut preconceptia asta...La fel de mult cum mi-a placut cand o donsoara de la Imbunatatiri funciare a mers in delta si le-a cerut pescarilor sa-i prinda "vreo 3 kile de hamsii"...Ca nah, barcutele pescarilor din delta ies zilnic la ocean...
Mi-a placut atat de mult, incat, in momentul in care a venit si sormea in Bucuresti, tot in scopuri facultative, i-am facut recomandarea sa stea tot acolo. Si sta. Ba chiar sta in acelasi camin.
Trecand pe acolo zilele trecute, aud o conversatie misto. O donsoara catre alta:
- Tu la ce facultate esti fata?
- La Biotehnologii
- Ce rahat de facultate e si asta fata? N-o sa ajungi nimic in viata...
- Ce ma? Da tu la ce facultate esti?
- Cum nu stii? Eu sunt la Imbunatatiri funciare, la specializarea ingineria mediului
-...
Moment in care m-a busit rasu'. Ce sa vezi, eu si nevasta-mea, 2 absolventi de Biotehnologii, lucram intr-o agentie de publicitate si intr-o banca. Si chiar pot sa spun ca facultatea aia m-a ajutat. M-a format sa gandesc tehnic si analitic, si sa pun degetul pe "piesa" cu problema.
Dar mi-a placut preconceptia asta...La fel de mult cum mi-a placut cand o donsoara de la Imbunatatiri funciare a mers in delta si le-a cerut pescarilor sa-i prinda "vreo 3 kile de hamsii"...Ca nah, barcutele pescarilor din delta ies zilnic la ocean...
Neajunsurile medicinei...
Din ce in ce mai des, dau de oameni ciudati, limitati, ingusti, inflexibili..Si am pretentia ca nu ma bazez pe prejudecati...de fapt, incerc (nu si reusesc intotdeauna), sa nu judec oamenii. Ca fiecare are o parere a lui. Precum doctorii, chiar daca afectiunea e in sine aceeasi.
Ei bine, oamenii astia au niste talente, care imi creeaza imaginea unei eczeme: apar in toate locurile nepotrivite, si provoaca scarba.
Partea proasta e ca nu dispar cu nicio crema.. Deh...neajunsurile medicinei...
Ei bine, oamenii astia au niste talente, care imi creeaza imaginea unei eczeme: apar in toate locurile nepotrivite, si provoaca scarba.
Partea proasta e ca nu dispar cu nicio crema.. Deh...neajunsurile medicinei...
miercuri, august 19, 2009
Conu' Hincu fata cu reactiunea!
Ma mir in fiecare zi de mentalitatea romanului de a gasi vinovatul unei probleme, si apoi de a il lasa sa moara cu ea in brate, ca el a facut-o, el sa o descurce!
Am gasit insa o alta chestie de care sa ma minunez, si anume, mentalitatea unora asupra asa numitei proactivitati.
Astfel, identificam 2 cazuri posibile de actiuni si reactiuni:
Cazu’ 1.
Actiune proactiva incununata de succes;
Reactiune: “Domle’ ce bine l-am invatat pe asta. Bravo mah. Sa mai faci!” Si automat esti ridicat la un alt standard de asteptari, pe care daca nu il atingi in fiecare clipa a existentei tale, naspa, esti neproductiv si ne-proactiv.
Cazu’ 2.
Actiune proactiva neincununata de succes (varii motive potrivnice);
Reactiune: “Bai da prost esti! Cum de nu te-ai gandit tu la asta inainte sa se intample mah? Sa te puna naiba sa mai faci din astea!” Si brusc esti catalogat “Prost”. Si poti sa mai fii tu proactiv si sa ai o veselie de initiative, ca n-o sa mai asculte nimeni. Si in final o sa ti se spuna ca esti naspa, neproductiv si ne-proactiv.
Oricum ai da-o, proactivitatea costa. De fiecare data. Asa ca io ma transform intr-un zgarcit!!!
Am gasit insa o alta chestie de care sa ma minunez, si anume, mentalitatea unora asupra asa numitei proactivitati.
Astfel, identificam 2 cazuri posibile de actiuni si reactiuni:
Cazu’ 1.
Actiune proactiva incununata de succes;
Reactiune: “Domle’ ce bine l-am invatat pe asta. Bravo mah. Sa mai faci!” Si automat esti ridicat la un alt standard de asteptari, pe care daca nu il atingi in fiecare clipa a existentei tale, naspa, esti neproductiv si ne-proactiv.
Cazu’ 2.
Actiune proactiva neincununata de succes (varii motive potrivnice);
Reactiune: “Bai da prost esti! Cum de nu te-ai gandit tu la asta inainte sa se intample mah? Sa te puna naiba sa mai faci din astea!” Si brusc esti catalogat “Prost”. Si poti sa mai fii tu proactiv si sa ai o veselie de initiative, ca n-o sa mai asculte nimeni. Si in final o sa ti se spuna ca esti naspa, neproductiv si ne-proactiv.
Oricum ai da-o, proactivitatea costa. De fiecare data. Asa ca io ma transform intr-un zgarcit!!!
marţi, august 18, 2009
Pentru spammerii chinezi
stiu ca e stupid ce fac...da nu stiu chineza...asa ca opriti spamul in comentariile mele!!! :)
阻止垃圾邮件！(adica opreste spamu')
阻止垃圾邮件！(adica opreste spamu')
Romaneasca sau Internationala 2
Revin pe subiectul asta, ca mi-e drag. Si s-au mai intamplat lucruri intre timp, care au mai generat o serie de frustrari ce trebuie lasate sa zburde. Ca altfel se aduna. Si tipa!
So, incerc de data asta sa vad cateva avantaje, ca sa nu mi se mai spuna ca jumatatea plina a paharului e goala.
Avem asa:
Romaneasca:
Ai libertate de miscare (cel putin conceptual). Poti sa iti comanzi apa pentru dozator cand vrei tu, poti sa iti comanzi ce pix vrei tu (in limita impusa de sef, dar negociabila), poti sa ceri un mouse, un laptop, un telefon nou atunci alea vechi sunt busite sau emotional depasite (ca deh, tre sa dai bine la client, sa vada lumea ca tu ai gadget-uri, ca tu apreciezi si stapanesti “ultima inovatie”), si surpriza, sa le si primesti…
Pe de alta parte, libertatea asta de miscare se supune legii “tu centrezi, tu dai cu capu”, si are efecte de genul: “tu ai facut, tu repari”. Pai normal, daca te-a mancat, scarpina-te!
Un alt avantaj este ca lucrurile se misca cel putin repejor. Fie ca te preseaza sefu, clientu’, sau ca esti genul Speedy Gonzales (a se citi speed/control freak)… De obicei ai nevoie de ceva, se intampla. Ma rog, mai sunt cazurile in care astepti dupa furnizorul X sau Y, dar macar comanda s-a facut in timp record…
Mai e ceva. In “Romanestile” noastre mai dai si de colegi dispusi sa te ajute. Mai e cate unu pe la R&D care stie cate in luna si in stele, si dupa o sticla de cola si un pachet de fumigene iti face ce vrei tu, unu pe la PM/Traffic care iti mai tine putin locu daca lipsesti 2 zile, etc… Mai mult de atat, responsabilitatile se intrepatrund. Tipu/tipa de la Research stie si retele sociale, iti face si usability foarte misto
Internationalele:
La origini, toate sunt misto. Se bazeaza pe model de business bine definit. Nu ma pot abtine aici sa nu spun ca, suntem totusi romani, si din pacate, de cele mai multe ori, adaptam. Si nu neaparat in bine.
Asa ca ai toate sansele sa astepti destul de mult pentru diverse lucruri, chiar daca sunt foarte simple.
Un alt lucru bun in internationale este ala ca se impart responsabilitatile. E clar, blonda vapororoasa (wishful thinking) e de la Pr, frumusica aia mica si agitata e CS, relaxatul e de la Creatie, tipul mereu la costum e Vanzari, si tipul in camasa, dar cu pantaloni perfect drepti si la dunga e Financiar. Desigur, toate merg bune si frumoase, atat timp cat nimeni nu se intepeneste in ideea ca “eu fac doar atat, pentru restul nu stiu cine te ajuta” (si totusi se intampla mai mult decat ti-ai dori).
Poate ca sunt eu intr-o perioada pacifista, dar pana la urma, cred ca fiecare dintre mediile astea are cate ceva (bun) de oferit, si depinde doar de ce iti doresti.
Corect ar fi sa treci prin ambele, ca sa ai un element de comparatie.
So, incerc de data asta sa vad cateva avantaje, ca sa nu mi se mai spuna ca jumatatea plina a paharului e goala.
Avem asa:
Romaneasca:
Ai libertate de miscare (cel putin conceptual). Poti sa iti comanzi apa pentru dozator cand vrei tu, poti sa iti comanzi ce pix vrei tu (in limita impusa de sef, dar negociabila), poti sa ceri un mouse, un laptop, un telefon nou atunci alea vechi sunt busite sau emotional depasite (ca deh, tre sa dai bine la client, sa vada lumea ca tu ai gadget-uri, ca tu apreciezi si stapanesti “ultima inovatie”), si surpriza, sa le si primesti…
Pe de alta parte, libertatea asta de miscare se supune legii “tu centrezi, tu dai cu capu”, si are efecte de genul: “tu ai facut, tu repari”. Pai normal, daca te-a mancat, scarpina-te!
Un alt avantaj este ca lucrurile se misca cel putin repejor. Fie ca te preseaza sefu, clientu’, sau ca esti genul Speedy Gonzales (a se citi speed/control freak)… De obicei ai nevoie de ceva, se intampla. Ma rog, mai sunt cazurile in care astepti dupa furnizorul X sau Y, dar macar comanda s-a facut in timp record…
Mai e ceva. In “Romanestile” noastre mai dai si de colegi dispusi sa te ajute. Mai e cate unu pe la R&D care stie cate in luna si in stele, si dupa o sticla de cola si un pachet de fumigene iti face ce vrei tu, unu pe la PM/Traffic care iti mai tine putin locu daca lipsesti 2 zile, etc… Mai mult de atat, responsabilitatile se intrepatrund. Tipu/tipa de la Research stie si retele sociale, iti face si usability foarte misto
Internationalele:
La origini, toate sunt misto. Se bazeaza pe model de business bine definit. Nu ma pot abtine aici sa nu spun ca, suntem totusi romani, si din pacate, de cele mai multe ori, adaptam. Si nu neaparat in bine.
Asa ca ai toate sansele sa astepti destul de mult pentru diverse lucruri, chiar daca sunt foarte simple.
Un alt lucru bun in internationale este ala ca se impart responsabilitatile. E clar, blonda vapororoasa (wishful thinking) e de la Pr, frumusica aia mica si agitata e CS, relaxatul e de la Creatie, tipul mereu la costum e Vanzari, si tipul in camasa, dar cu pantaloni perfect drepti si la dunga e Financiar. Desigur, toate merg bune si frumoase, atat timp cat nimeni nu se intepeneste in ideea ca “eu fac doar atat, pentru restul nu stiu cine te ajuta” (si totusi se intampla mai mult decat ti-ai dori).
Poate ca sunt eu intr-o perioada pacifista, dar pana la urma, cred ca fiecare dintre mediile astea are cate ceva (bun) de oferit, si depinde doar de ce iti doresti.
Corect ar fi sa treci prin ambele, ca sa ai un element de comparatie.
luni, august 17, 2009
Ne-am dat si peste Transfagarasan!
De mic copil, cand nu cutreieram paduri, mi-am dorit sa vad Transfagarasanul. Nu prea am reusit, pentru ca imi aduceam mereu aminte ori inainte sa se deschida, ori dupa ce se inchidea.
Ei bine, intr-un week-end de august, mi-am luat inima in dinti, masina din service (asta e alta poveste), si am tulit-o spre Fagaras.
Totul bine si frumos. Am plecat dinspre Bucuresti, via Buzau, preluat si acolo ceva lume, si hai sa traversam Carpatii de Curbura prin Nehoiu, Siriu, si tot asa pan’ la Brasov. Prin Siriu am mai fost. E frumos, dar deja vazusem (chiar de mai multe ori), asa ca nu m-a impresionat nimic, ca deh: “ajung io pe Transfagarasan si vad acolo chestii tari”.
Am ajuns, babeste, dupa vreo 5 ore (ca tata, care mergea si el, conducea coloana) in Brasov.
- Uite indicator de Sibiu!
- Pai stai ca mai e unu, dar arata in partea ailalta!
- Pai hai in dreapta, ca am io un sentiment!
- Bine!
Apucam calea cea dreapta, mergem pret de vreun sfert de ora, si sentimentul de mai devreme se diminua vazand cu ochii.
- Bai nene, da navigatia aia ce zice?
- Zice liniste, ca nu mai merge incarcatorul
- Pai si tu acu imi zici?
- Pai na, am crezut ca stii…
- Bine!
Si intoarcem, iar in Brasov, si apucam calea stanga. De data asta insa, alegerea fu buna!
Usor usor, ne apropiam. Entuziasmul meu crestea, pasagerii se agitau, camerele video sa pregateau, aparatele foto erau armate, si la un moment dat…se aprinde becul la ulei!
- Ma cum naiba, ca abia ai scos-o din service!
- Da, si schimbul de ulei l-am facut acum 2-3 mii de km, deci nu ar trebui sa apara
Da-I, trage pe dreapta, verifica.
- Bai da nivelul e bun!
- Nu stiu ma, ce-s io, mecanic?
- Eh, ce-o fi o fi! Mergem inainte!
Si incepi si urca inspre Balea. Toata lumea din masina jumatate iesita pe geam, da-I cu poze, ia uite aia, ia uite ailalta, in timp ce eu ma holbam ba in bord, la becul care ba se aprindea, ba se stingea, ba la drum, in incercarea de a evita gropile (ca deh, e deschis doar 2 luni pe an, de ce sa fie drumu bun?)
La un moment dat ne trezim sus la Balea (dupa serpentinele minunate). Ne oprim sa bem un cico, sa fumam o tigara, fiecare cu viciul lui.
- Bai ai vazut ce misto era aia?
- …
- Da, da ai vazut si cum iesea varful ala din ceata? Ce poza am facut!!!
- …
- Si la un moment dat ai vazut ca treceau cateva raze de soare printr-o gaurica in nori?
- …
- Auzi Adi, da tu de ce taci asa?
- Pai…io am vazut un bec rosu si niste cratere’n asfalt!
- Ha, ha, he, he!
- Bine mah ca ‘steti voi destepti!
Stam la Balea, vedem lac, facem poze, bagam sub falci un Kurtos, si hai sa mergem si mai departe. Ne punem in miscare, da la un moment dat tragem iar dreapta, sa asteptam ce-a de treia masina. Cand se ne miscam iar, vad masina din fata (manevrata de tata) ca se clatina cam tare.
- Ma ce-a facut?
- Nu stiu, ca n-am vazut!
- Da’ se clatina!
- Da?
- Pai da! Da nu stiu de ce!
- Ei lasa, ne mai oprim noi si aflam!
Iesim din tunel, da-i si trage iar pe dreapta, ca pe partea asta e soare, ca facem si noi poze la cascada, si tot asa. Trage dreapta. Toata lumea buluc jos din masina, si tule-o la cascada.
Eu o iau usor dupa nebuni, si cand ma uit la masina din fata, observ ca pragu din dreapta era putin mai indoit decat la plecare. Si imi dau seama, tata trecuse peste un damb de beton, si dupa ce a coborat cu roata din fata, a sters binisor pragul.
Acu’ sa vezi tragedie…
- Pai cum facem?
- Pai cum sa facem? O reparam…
- O reparam? Da, si platesc eu
- Bine platesti tu…
- Domle da cum de n’am vazut?
- Ei, asta e, n-ai vazut!
- Da nu se poate domle!
Cu chiu cu vai, ne urcam iar in masini, si da-I inainte spre Curtea de Arges.
Oricum, dupa inca o ora de mers, iesisem de pe Transgafarasan, si culmea, tot ce vazusem eu, erau niste gropi, un lac la Balea, un bec aprins, un prag botit, si alte gropi.
Minunat!
Ma mai duc! Cand mi-or intra copii la facultate!
Ei bine, intr-un week-end de august, mi-am luat inima in dinti, masina din service (asta e alta poveste), si am tulit-o spre Fagaras.
Totul bine si frumos. Am plecat dinspre Bucuresti, via Buzau, preluat si acolo ceva lume, si hai sa traversam Carpatii de Curbura prin Nehoiu, Siriu, si tot asa pan’ la Brasov. Prin Siriu am mai fost. E frumos, dar deja vazusem (chiar de mai multe ori), asa ca nu m-a impresionat nimic, ca deh: “ajung io pe Transfagarasan si vad acolo chestii tari”.
Am ajuns, babeste, dupa vreo 5 ore (ca tata, care mergea si el, conducea coloana) in Brasov.
- Uite indicator de Sibiu!
- Pai stai ca mai e unu, dar arata in partea ailalta!
- Pai hai in dreapta, ca am io un sentiment!
- Bine!
Apucam calea cea dreapta, mergem pret de vreun sfert de ora, si sentimentul de mai devreme se diminua vazand cu ochii.
- Bai nene, da navigatia aia ce zice?
- Zice liniste, ca nu mai merge incarcatorul
- Pai si tu acu imi zici?
- Pai na, am crezut ca stii…
- Bine!
Si intoarcem, iar in Brasov, si apucam calea stanga. De data asta insa, alegerea fu buna!
Usor usor, ne apropiam. Entuziasmul meu crestea, pasagerii se agitau, camerele video sa pregateau, aparatele foto erau armate, si la un moment dat…se aprinde becul la ulei!
- Ma cum naiba, ca abia ai scos-o din service!
- Da, si schimbul de ulei l-am facut acum 2-3 mii de km, deci nu ar trebui sa apara
Da-I, trage pe dreapta, verifica.
- Bai da nivelul e bun!
- Nu stiu ma, ce-s io, mecanic?
- Eh, ce-o fi o fi! Mergem inainte!
Si incepi si urca inspre Balea. Toata lumea din masina jumatate iesita pe geam, da-I cu poze, ia uite aia, ia uite ailalta, in timp ce eu ma holbam ba in bord, la becul care ba se aprindea, ba se stingea, ba la drum, in incercarea de a evita gropile (ca deh, e deschis doar 2 luni pe an, de ce sa fie drumu bun?)
La un moment dat ne trezim sus la Balea (dupa serpentinele minunate). Ne oprim sa bem un cico, sa fumam o tigara, fiecare cu viciul lui.
- Bai ai vazut ce misto era aia?
- …
- Da, da ai vazut si cum iesea varful ala din ceata? Ce poza am facut!!!
- …
- Si la un moment dat ai vazut ca treceau cateva raze de soare printr-o gaurica in nori?
- …
- Auzi Adi, da tu de ce taci asa?
- Pai…io am vazut un bec rosu si niste cratere’n asfalt!
- Ha, ha, he, he!
- Bine mah ca ‘steti voi destepti!
Stam la Balea, vedem lac, facem poze, bagam sub falci un Kurtos, si hai sa mergem si mai departe. Ne punem in miscare, da la un moment dat tragem iar dreapta, sa asteptam ce-a de treia masina. Cand se ne miscam iar, vad masina din fata (manevrata de tata) ca se clatina cam tare.
- Ma ce-a facut?
- Nu stiu, ca n-am vazut!
- Da’ se clatina!
- Da?
- Pai da! Da nu stiu de ce!
- Ei lasa, ne mai oprim noi si aflam!
Iesim din tunel, da-i si trage iar pe dreapta, ca pe partea asta e soare, ca facem si noi poze la cascada, si tot asa. Trage dreapta. Toata lumea buluc jos din masina, si tule-o la cascada.
Eu o iau usor dupa nebuni, si cand ma uit la masina din fata, observ ca pragu din dreapta era putin mai indoit decat la plecare. Si imi dau seama, tata trecuse peste un damb de beton, si dupa ce a coborat cu roata din fata, a sters binisor pragul.
Acu’ sa vezi tragedie…
- Pai cum facem?
- Pai cum sa facem? O reparam…
- O reparam? Da, si platesc eu
- Bine platesti tu…
- Domle da cum de n’am vazut?
- Ei, asta e, n-ai vazut!
- Da nu se poate domle!
Cu chiu cu vai, ne urcam iar in masini, si da-I inainte spre Curtea de Arges.
Oricum, dupa inca o ora de mers, iesisem de pe Transgafarasan, si culmea, tot ce vazusem eu, erau niste gropi, un lac la Balea, un bec aprins, un prag botit, si alte gropi.
Minunat!
Ma mai duc! Cand mi-or intra copii la facultate!
marţi, aprilie 07, 2009
Neconventional...
Ma uimeste ce fac unele firme pe timp de "criza".
Intr-adevar, unii ar spune: "ce sa-i faci...asta e publicitatea neconventionala".
Dar le-as raspunde asa: probabil, daca ii consideri pe IT-isti (targetul mesajului publicitar din imaginea alaturata) o specie de libidinosi, cu inclinatii spre cultul lui Onan. Cum spunea si un prieten....de ce nu au incercat si YouPorn.com ??? Probabil aveau rate-cardul scump...
As fi adaugat si al doilea print screen facut, insa am preferat sa nu expun o pereche de chiloti gri jeg...
vineri, martie 20, 2009
CSR si alcoolul 2
Am mai gasit intamplator 2 campanii de CSR de tipul "don't drink & drive".
Intamplator, unul dintre organizatori e un brand destul de drag mie.
So, don't drink & drive!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
